Sclavele românce de la fermele din Sicilia: vyolate, bătute şi exploatate pentru a-şi păstra locul de muncă

Aproximativ 5.000 de românce lucrează sezonier la fermele din provincia italiană Ragusa, situată în Sicilia, al treilea mare producător de legume din Europa. Aici, până la 7.500 de femei, majoritatea românce, trăiesc în sclavie. Potrivit organizaţiei pentru apărarea drepturilor imigranţilor, “Proxyma Association”, peste jumătate dintre femeile care lucrează în serele de aici sunt forţate să întreţină relaţii sexuale cu angajatorii lor, iar aproape toate lucrează în condiţii de muncă fortaţă şi exploatare cruntă.

Nicoleta Boloş este una dintre ele. Românca le-a povestit jurnaliştilor de la The Observer, publicaţie săptămânală a ziarului britanic The Guardian, abuzurile prin care a trecut.

În ultimii trei ani, în fiecare noapte Nicoleta Boloş stătea trează până târziu, pe salteaua sa murdară în casa improvizată aflată în provincia Ragusa, Sicilia, aşteptând să audă sunetul unor paşi la uşă. Pe măsură ce orele treceau, se aştepta ca uşa să se deschidă, să audă clinchetul metalic al armei aşezată pe masa de lângă capul ei şi greutatea corpului angajatorului pe salteaua mizeră, lângă ea.
Singurul lucru de care se temea mai tare decât de auzul paşilor fermierului, în faţa uşii sale, era pierderea slujbei. Aşa că a îndurat noapte după noapte să fie violată şi bătută, în timp ce soţul său se îmbăta până la inconştienţă, relatează povestea româncei ziariştii de la The Observer, publicaţie săptămânală a ziarului britanic The Guardian.

“Prima dată, a fost soţul meu care mi-a spus că trebuia să fac asta. Că proprietarul serei care ne dăduse de muncă voia să se culce cu mine şi că dacă îl refuzam, nu ne-ar mai fi plătit şi ne-ar fi alungat de pe terenul său. Am crezut că era nebun, dar când l-am refuzat, m-a bătut. Mi-a spus că trebuia să fac tot ce îmi spunea şeful nostru pentru că era singura modalitate de a ne păstra slujba. La un moment dat, angajatorul nostru m-a ameninţat cu puşca. Mi-a spus că dacă aveam să mă mişc, o să îmi zboare creierii. Apoi a plecat”, povesteşte Nicoleta Boloş.

În următoarea dimineaţă, Boloş era înapoi la muncă, ghemuită lângă soţul ei într-o seră unde temperatura era foarte ridicată, îngrijând şi lucrând produsele care au transformat Italia în cel mai mare producător şi exportator de fructe şi legume din Europa. Provincia Ragusa este al treilea cel mai mare producător de legume din Europa.

În timpul petrecut la fermă, Boloş susţine că lucrătorii abia aveau parte de un spaţiu locuibil, proprietarul le dădea la cină mâncare pentru pisici şi le refuza tratamentul medical. Noaptea, Boloş şi celelalte femei de la fermă erau sursa de distracţie a proprietarului şi prietenilor săi, fiind violate şi abuzate în mod repetat, de-a lungul anilor petrecuţi acolo.

“Când am venit aici m-am gândit că am ajuns la un loc de muncă dificil, dar decent într-o altă ţară din Europa, dar am sfârşit ca nişte sclave”, mai spune Boloş.

Ca Nicoleta Boloş mai sunt alte 5.000 de românce care sunt lucrători agricoli sezoieri în Ragusa.
Forţă de muncă vulnerabilă
“Proxyma Association”, o organizaţie din Italia pentru apărarea drepturilor imigranţilor, estimează că peste jumătate din numărul femeilor care lucrează în serele din Italia sunt forţate să întreţină relaţii sexuale cu angajatorii lor. Aproape toate lucrează în condiţii de muncă fortaţă şi exploatare cruntă.

Potrivit poliţiei, până la 7.500 de femei, majoritatea fiind românce, trăiesc în sclavie la fermele din regiune. Guido Volpe, comandant în cadrul jandarmeriei din Sicilia, a declarat, pentru The Observer, că provincia Ragusa este centrul exploatărilor de pe insulă.
“Aceste femei muncesc la câmp ca sclave şi ştim că sunt şantajate să întreţină relaţii sexuale cu proprietarii fermelor sau ale serelor pe baza subjugării lor psihologice. Nu este uşor de investigat şi de stopat acest fenomen, în condiţiile în care femeile, în mare parte, se tem să vorbească despre asta”, a afirmat Guido Volpe.
Cele mai multe dintre aceste românce îşi lasă copiii şi restul familiei acasă şi se simt fortaţe să recurgă la aceste măsuri disperate, care au trasat linii adânci şi pe faţa Nicoletei Boloş.

“De unde vin eu, din Moldova, nimeni nu are o slujbă”, spune Boloş în timp ce are grijă de fiica sa în vârstă de cinci luni într-o casa improvizată întunecată, care este noua sa locuinţă, la o altă fermă tot din provincia Ragusa.

“Salariul mediu acolo este de 200 de euro pe lună. Aici poţi face mai mulţi bani, chiar dacă trebuie să suferi”, mai spune ea.
Jurnaliştii de la The Observer au vorbit cu zece românce care lucrează la ferme în provincia Ragusa. Toate au mărturisit faptul că au fost exploatate sexual şi supuse unui regim de muncă de 12 ore la temperaturi foarte ridicate, fără apă, fără plata salariului şi fiind obligate să locuiască în condiţii insalubre şi înjositoare, în cocioabe izolate. Potrivit acestora, în zilele de lucru erau supuse violenţei fizice, fiind ameninţate cu arme şi şantajate cu copiii şi familia.

Profesorul Alessandra Sciurba, de la Universitatea din Palermo, a cosemnat un raport, în 2015, care arăta abuzurile de care au parte româncele din Sicilia. Potrivit acestuia, condiţiile s-au înrăutăţit.
“Aceste femei ne spun că au nevoie să emigreze pentru a se asigura că copiii lor nu trăiesc în sărăcie în România şi că sunt forţate să îndure condiţii teribile şi abuzuri, drept consecinţă. “Nu există o altă slujbă”, ne-a declarat o femeie. Aşa că, pentru a le furniza famiilor lor cele necesare, au simţit că trebuie să accepte relele tratamente la care erau supuse. Este o alegere conştientă pe care o fac. Asistăm la exploatare prin muncă forţată şi trafic de persoane, aşa cum sunt definite de Organizatia Internaţională a Muncii.

Româncele, 20% din femeile care fac avort în provincia Ragusa
Mai mult, numărul lucrătoarelor românce din Sicilia care recurg la avort este într-o creştere alarmantă. Potrivit Organizaţiei Proxyma, în timp ce româncele reprezintă doar 4% din populaţia de femei a provinciei Ragusa, acestea însumează 20% din numărul celor care fac avorturi.

Condiţiile de lucru sunt, în unele situaţii, extrem de periculoase. O tănără româncă a povestit, potrivit The Guardian, cum s-a îmbolnăvit când a fost forţată să muncească fiind expusă la chimicale agricole fără materiale de protecţie.

“A trebuit să umblu cu produse îmbibate cu pesticide şi m-am îmbolnăvit. Tuşeam încontinuu şi simţeam că nu pot să respir. Eram însărcinată şi am început să mă simt rău şi am dat naştere bebeluşului meu în a cincea lună de sarcină. Doctorii mi-au spus că s-a născut prematur din cauza muncii şi că, cel mai probabil, la nivelul creierului va avea deficienţe din cauza chimicalelor inhalate”, a relatat tânăra.

Cele care au reclamat autorităţilor abuzurile la care au fost supuse mărturisesc că nu şi-au mai găsit un loc de muncă în altă parte.
“Am lucrat cu soţul meu la mai multe sere şi proprietarul voia să se culce cu mine. L-am refuzat şi m-a dat afară. L-am reclamat la poliţie, însă de atunci nu îmi pot găsi un loc de muncă. Ceilalţi deţinători de ferme ştiu că am fost la poliţie şi nu vor să lucrez pentru ei”, mărturiseşte Gloria, în vârstă de 48 de ani.
Fenomenul, reclamat în Parlamentul italian fără rezultat
Tentativele de a ridica această problemă în Parlamentul italian nu au avut niciun rezultat, până în prezent. În 2015, parlamentarul Marisa Nicchi a lansat o anchetă parlamentară în privinţa condiţiilor de sclavie în care muncesc lucrătorii români din Ragusa, adresând premierului solicitarea de a demara o investigaţie, în acest sens.
“Doi ani au trecut, iar Guvernul italian încă nu a luat nicio măsură în această direcţie. Dar nu vom renunţa. Aceste crime trebuie oprite”, spune Marisa Nicchi.

În Ragusa, poliţia locală susţine că încearcă să-i protejeze pe lucrătorii români în faţa abuzurilor. Giovanni Moscato, care a preluat mandatul de primar al oraşului Vittoria, în iunie, anul trecut, aflat în regiunea de vest a provinciei Ragusa, susţine că exploatarea persistă în condiţiile în care sunt “prea multe interese economice” la mijloc. Primarul afirmă, însă, că oraşul său va deschide un hostel pentru a oferi adăpost româncelor lucrătoare care au suferit agresiuni din partea angajatorilor lor.

shares