Cum l-a luat in deradere Nicolae Ceausescu pe Parintele Arsenie Boca: „Spune, popo, știi când am să mor?” Raspunsul dat de Sfantul Ardealului i-a cutremurat pe toti

Parintele Arsenie Boca a prevazut moartea sotilor Ceausescu. Ba chiar, i-a spus dictatorului comunist ce avea sa i se intample, la insistentele lui Nicoale Ceausescu si ale sotiei sale.

Auzind despre harul pe care il avea Parintele, pe la sfarsitul anilor ’70 – incepu­tul anilor ’80, Nicolae si Ele­na Ceausescu s-au aratat ex­trem de interesati in a-l intal­ni pe Arsenie Boca si, astfel, l-au chemat la resedinta pre­zidentiala. Ceausescu, prin zeflemitoare exprimare, l-a intrebat:

„Spune, popo, stii cand am sa mor? De unde stii tu soarta unuia ca mine? „Raspunsul a picat ca un traznet pentru sotii Ceausescu:
‘Într-o zi de mare sărbătoare veţi fi omorâţi amândoi’. Ceauşeştii nu au crezut şi i-a spus maiorului să-l ia şi să nu-l mai vadă”, povesteste Zoe Daian, nepoata parintelui Arsenie Boca.

 Cu toate acestea, fiind in­sensibili la astfel de experien­te, n-au bagat de seama ca tre­buie sa se teama de Dumne­zeu si sa se pocaiasca. In ne­credinta lor, au continuat sa darame biserici si monumen­te importante, sa distruga sa­tele si traditiile romanesti, sa arunce poporul in frig, foame­te si intuneric, pe parcursul celei mai grele decade de comu­nism poststalinist, cea aparti­nand anilor ’80.

Profeţia părintelui a fost împlinită. Acum ştim că Nicolae Ceauşescu a fost executat pe 25 decembrie 1989, după o Revoluţie sângeroasă cauzată, în principal, de nemulţumirile pe care românii le-au îndurat ani întregi în regimul dictatorului.

”Părintele Arsenie şi-ar dori ca românii să fie uniţi şi să aibă mai multă demnitate. El spunea că oamenii nu păţesc necazuri pentru că aşa le-a dat Dumnezeu, ci acestea sunt plata păcatelor lor sau ale strămoşilor lor. Dumnezeu este iubire, nu ură’, spune Zoe Dăian.

„Multă lume a crezut că este un impostor. Stătea mulţime de lume la coadă să-i spovedească, dar nu-i lua pe toţi, ci îi alegea la spovedanie şi le spunea: ”Măi, Ioane, tu nu ai spus tot. Nu ai spus asta, asta’. Ştia totul. Pe Părintele Arsenie l-au văzut mulţimile, în timpul rugăciunilor, cum se ridica de la pământ şi nu mai atingea podeaua cu picioarele. De minunea care este în el nu a vorbit niciodată, dar mi-a povestit toată viaţa mea şi a fiicei mele, care urma să fie. Îi ziceam de multe ori: ‘Tu eşti un Dumnezeu!’.

El zicea. ”Da’ de unde!” Schimba vorba ca să nu cadă în păcatul trufiei. Modestia lui era extraordinar de mare. Când am fost o dată la Prislop, de Ziua Crucii, mama unui părinte episcop dorea să mă cunoască şi mi-a povestit despre întâlnirea sa cu părintele Arsenie: ”Tot auzeam din satul meu că acest călugăr vede în tine tot, mergea la el toată lumea. Am ajuns la Prislop. Voiam doar să-l văd şi să pun mâna pe el. Erau mii de oameni, dar la mine s-a uitat şi mi-a zis aşa: Ce ai tu în pântec acum, nu va fi al tău, ci al Prislopului”.

shares