Sa avem mila de vrajmasi! Fratilor, daca cineva va ocareste, sau va dispretuieste sau smulge ce este al vostru rugati pe Domnul zicand:

februarie 2, 2019 Lucruri Interesante 0

„Sufletul nu poate avea pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmași. Sufletul învățat să se roage de harul lui Dumnezeu iubește și-i este milă de fiece făptură și mai cu seamă de om, pentru care Domnul a pătimit pe cruce, și a suferit cu sufletul pentru noi toți omnul m-a învățat să iubesc pe vrăjmași. Fără harul lui Dumnezeu nu putem iubi pe vrăjmași, dar Duhul Sfânt ne învață iubirea, și atunci ne va fi milă chiar și de demoni, pentru că s-au dezlipit de bine și au pierdut smerenia și iubirea de Dumnezeu.   Vă rog fraților, faceți o încercare. Dacă cineva vă ocărăște sau vă disprețuiește sau smulge ce e al vostru, sau prigonește Biserica, rugați pe Domnul zicând: „Doamne, noi toți suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi și întoarce-i spre pocăință!” Și atunci vei purta în chip simțit harul în sufletul tău. La început silește inima ta să iubească pe vrăjmași, și Domnul, văzând dorința ta cea bună, te va ajuta în toate, și experiența însăși te va povățui. Dar cine gândește rău de vrăjmași, acela n-are în el iubirea lui Dumnezeu și nu-l cunoaște pe Dumnezeu. Dacă te vei ruga pentru vrăjmași, va veni la tine pacea; iar când vei iubi pe vrăjmași, să știi că un mare har al lui Dumnezeu viază întru tine; nu zic că este deja un har al lui Dumnezeu desăvârșit, dar e de ajuns pentru mântuire. Dacă însă îi ocărăști pe vrăjmașii tăi, aceasta înseamnă că un duh rău viază întru tine și aduce gânduri rele în inima ta; pentru că, așa cum a spus Domnul, „din inima omului ies gândurile bune și gândurile rele”. (Mt. 15, 19). Omul bun gândește: „Tot cel ce rătăcește de la adevăr piere” și, de aceea, îi este milă de el. Dar cine n-a învățat de la Duhul Sfânt să iubească, acela nu se va ruga pentru vrăjmași. Cine a învățat de la Duhul Sfânt să iubească, acela se întristează toată viața pentru oamenii care nu se mântuiesc și varsă multe lacrimi pentru popor, și harul lui Dumnezeu îi dă puterea de a iubi pe vrăjmași. Dacă nu-i iubești, măcar nu-i ponegri și nu-i înjura; și acesta va fi un lucru bun. Dar dacă cineva îi blestemă și-i înjură, e limpede că un duh rău viază în el și, dacă nu se pocăiește, va merge după moarte acolo unde sălășuiesc duhurile rele. Să izbăvească Domnul orice suflet de o asemenea nenorocire! Înțelegeți! E atât de simplu. Sunt vrednici de milă oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu sau care se împotrivesc Lui. Inima mea suferă pentru ei și lacrimi curg din ochii mei. Pentru noi și raiul și chinurile sunt limpezi: le cunoaștem prin Duhul Sfânt. Aceasta a spus-o și Domnul: „Împărăția lui Dumnezeu e înăuntrul vostru” (Lc. 17, 22)! Așa că încă de aici începe viața veșnică; și chinurile veșnice încep și ele încă de aici. Pentru mândrie se pierde harul și, împreună cu el și iubirea de Dumnezeu și îndrăzneala în rugăciune; și atunci sufletul e chinuit de gândurile cele rele și nu înțelege că trebuie să se smerească și trebuie să iubească pe vrăjmași, fiindcă altfel nu poate să placă lui Dumnezeu. Tu zici: „Vrăjmașii prigonesc Sfânta noastră Biserică. Cum îi voi iubi oare?”. Dar la aceasta eu îți voi spune: „sufletul tău sărman n-a cunoscut pe Dumnezeu, n-a cunoscut cât de mult ne iubește și cu cât dor așteaptă ca toți oamenii să se pocăiască și să se mântuiască. Domnul e iubire și El a dat pe pământ pe Duhul Sfânt Care învață sufletul să iubească pe vrăjmași și să se roage pentru ei, ca ei să se mântuiască. Aceasta și este iubirea. Dar dacă îi judecăm după fapte, merită să fie pedepsiți”. Salvă Domnului că ne iubește atât de mult, ne iartă păcatele și prin Duhul Sfânt ne descoperă tainele Lui. Domnul ne-a dat porunca: „Iubiți pe vrăjmașii voștri” (Mt 5, 44). Dar cum să-i iubim când ei ne fac rău? Sau cum să-i iubim pe cei ce prigonesc Sfânta Biserică? (Iată că aici se regăsește concret, clar și foarte limpede un răspuns din Duhul Sfânt pentru cei ce sunt în nedumerire cum să procedăm cu „cei ce ne fac rău și cei ce prigonesc Sfânta Biserică) Când Domnul mergea spre Ierusalim și samarinenii n-au vrut să-L primească, Ioan Teologul și Iacob erau gata să facă să se pogoare foc din cer și să-i nimicească pentru aceasta; dar Domnul le-a spus cu milă: „N-am venit să pierd, ci să mântui” (Lc. 9, 54-56). Așa și noi trebuie să avem un singur gând: ca toți să se mântuiască. Sufletul să aibă milă de vrăjmași și să se roage pentru ei, pentru că au rătăcit de la adevăr și merg în iad. Aceasta e iubirea față de vrăjmași. Atunci când Iuda se gândea să vândă pe Domnul, Domnul i-a răspuns cu milă (Mt. 26, 50); tot așa și noi trebuie să fim cu milă față de cei ce se rătăcesc și se pierd, și atunci ne vom mântui prin milostivirea lui Dumnezeu. Iubirea e cunoscută prin Duhul Sfânt. Iar pe Duhul Sfânt sufletul îl recunoaște prin pace și dulceață. O, cum trebuie să-I mulțumim Lui Dumnezeu că ne iubește atât de mult. Gândiți-vă, fraților prea iubiți: Unui suflet păcătos Domnul îi dă Duhul Sfânt și-l face să cunoască mila Lui. Iar pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu nu e nevoie de bogăție, trebuie doar să-L iubești pe aproapele, să ai duh smerit, să fii înfrânat și ascultător și pentru aceste fapte bune, Domnul ne dă să-l cunoaștem. Și ce poate fi mai de preț pe lume decât această cunoaștere? Să cunoști pe Dumnezeu, să știi cum ne iubește, cum ne înalță duhovnicește! Unde găsești un asemenea părinte care să moară pe cruce pentru fărădelegile copiilor? De obicei, un părinte se mâhnește și își plânge fiul care trebuie pedepsit pentru nelegiuirile lui; dar, deși îi e milă de fiul său, îi spune în același timp: „N-ai făcut bine și ești pedepsit după dreptate pentru faptele tale cele rele”. Domnul însă nu ne spune niciodată aceasta. Ca și pe Apostolul Petru, El ne va întreba: „Mă iubești tu pe Mine?” (In 21, 15). Tot așa și în rai va întreba toate noroadele: „Mă iubiți voi pe Mine?” Și toți vor răspunde: „Da, Doamne, Te iubim. Tu ne-ai mântuit prin pătmirile Tale pe cruce și acum ne-ai dat în dar Împărăția cerurilor”. Și nu va fi în cer nici o rușine, cum au fost rușinați Adam și Eva după cădere, nu va fi decât blândețe, iubire și smerenie. Nu o smerenie așa cum o vedem acum, când ne smerim și îndurăm reproșuri sau când ne socotim mai răi decât toți; ci în toți va fi smerenia lui Hristos, care e de neînțeles pentru oameni, afară de cei care au cunoscut-o prin Duhul Sfânt.” Sfântul Siluan Athonitul Citește mai mult

‘Vorba otrăveşte omul mai mult decât otrava” Iata de ce nu e bine sa vorbesti de rau pe cineva. Motivul pentru care totul se intoarce impotriva ta:

februarie 2, 2019 Lucruri Interesante 0

Iata cateva sfaturi de care ar fi bine sa tii seama daca vrei sa ai o viata fericita si armonioasa, alaturi de semenii tai. Fiecare persoană, indiferent de cultură, religie sau etnie este ghidată în viață de anumite vorbe de înțelepciune care determină diferențele dintre oameni și generează caracterul fiecărei persoane în parte. De multe ori, cele mai la îndemână gânduri sunt cele de bârfă, critică sau dezacord față de ce fac semenii nostri. Dar, ATENTIE LA CE TRANSMITI UNIVERSULUI. Trezeste-te o data cu soarele si roaga-te. Roaga-te singur. Roaga-te des. Cineva acolo Sus te asculta. Trebuie doar sa vorbesti. Fii toleranta cu cei din jur. Ignoranta, orgoliul, furia, gelozia, lacomia vor duce la ratacirea sufletului. Roaga-te pentru cei rataciti sa fie calauziti pe drumul cel bun. Incearca sa te descoperi de una singura. Nu permite nimanui sa faca lucrul acesta pentru tine. Este drumul tau si esti singura. Diverse persoane pot merge alaturi de tine, dar nu pot merge in locul tau. Trateaza-ti oaspetii cu multa consideratie. Ofera-le cea mai buna mancare, cel mai comod pat si trateaza-i cu respect si onoare. Nu lua ceea ce nu este al tau. Respecta toate lucrurile de pe acest Pamant, indiferent daca este vorba de oameni sau plante. Respecta gandurile, dorintele sau vorbele celor din jur. Nu intrerupe niciodata, nu iti bate joc, nu fi nepoliticos cu alte persoane. Respecta tuturor oamenilor dreptul la libera exprimare. Nu vorbi de rau pe nimeni. Energia negativa se va intoarce inzecit la tine. Toata lumea greseste. Si toate greselile pot fi iertate. Gandurile negative cauzeaza suferinta mintii, corpului, sufletului. Exerseaza optimismul. Natura nu ne apartine, este parte din noi. Animalele, plantele si toate celelalte vietati fac parte, toate, din marea familie universala. Copiii sunt viitorul nostru. Saditi iubire in sufletele lor si hraniti-le sufletul cu intelepciune si lectii de viata. Cand cresc, oferiti-le spatiu sa se dezvolte. Evitati sa raniti alte persoane. Durerea pe care o provoci se va intoarce impotriva ta. Fii sincera tot timpul. Sinceritatea este testul vointei voastre in aceasta lume. Pastreaza-ti echilibrul. Starea psihica, mentala, emotionala, sufleteasca, fizica trebuie sa fie puternice, curate si sanatoase. Dezvolta-te spiritual pentru a-ti putea vindeca ranile emotionale. Ia decizii in cunostinta de cauza. Fii responsabila pentru propriile actiuni. Respecta intimitatea si spatiul personal al celorlalti. Fii sincera in primul rand cu tine. Nu ii poti ajuta pe ceilalti daca nu te poti ajuta, in primul rand pe tine. Respecta credinta celorlalti. Nu impune credinta ta celor din jur. Imparte ceea ce ai cu ceilalti. Implica-te in acte de caritate.    

“Daca ar gasi leac pentru canc3r, atunci ar aparea o alta boala, care nu ar avea leac” Care sunt cele mai grele pacate, care imbolnavesc trupul. Fereste-te cat poti de ele:

februarie 2, 2019 Lucruri Interesante 0

Intreba cineva pe Sfantul Paisie Aghioritul: “Parinte, de ce nu gasesc oamenii leac pentru cancer?” Iar parintele i-a raspuns: “Daca ar gasi leac pentru cancer, atunci ar aparea o alta boala, care nu ar avea leac”. Asta s-ar intampla deoarece bolile apar datorita pacatelor [nu neaparat personale – in cazul celor cu viata sfanta, n.n.], iar in starea de pacat in care traieste lumea, este imposibil sa nu existe boli grele. A incerca sa vindeci unele boli fara a dezradacina pacatul este echivalent cu a acoperi o rana cu puroi, sa o faci frumoasa pe deasupra si sa spui ca totul este bine. Asta ar insemna sa vindeci trupul, iar sufletul nu. Este o nebunie: intretinem corpul, spunem ca este frumos, iar pe dinauntru este stricat. Din aceasta cauza, atunci cand cineva se imbolnaveste, inainte sa mearga la doctor i se spune sa mearga la preot sa se spovedeasca. Nu numai pentru ca o operatie poate sa fie fatala, ci si din cauza ca trebuie inlaturata o eventuala cauza a bolii, care poate fi pacatul. Pentru aceasta insa, este nevoie de o spovedanie adevarata, iar nu de o formalitate, cum din pacate fac majoritatea. Putem avea lucruri din trecut, care sa ne urmareasca, si de care poate noi nici nu ne dam seama. Afara de pacatele evidente ale desfranarii, lacomiei si maniei, putem sa fi avut pacate prin care sa fi suparat pe Dumnezeu, iar noi nici sa nu ne dam seama: poate am nedreptatit pe cineva, am suparat vreun preot, am fost blestemati de vreun parinte trupesc sau Doamne-fereste duhovnicesc, am ocarat vreo vaduva saraca, vreun copil orfan, sau alte pacate pe care trebuie sa le cautam.  Problema este ca, odata cu trecerea mai multor ani, unii nici nu mai pot sa-si aminteasca pacatele respective, mai ales daca nici nu au constientizat atunci cand le-au facut. De aceea nu le ramane decat sa-si duca canonul prin boala ce o sufera, iar la spovedanie sa spuna ca-i pare rau pentru cele ce a gresit, si nu si-a dat seama. Am mai spus ca o cauza a bolilor este si industrializarea lumii, schimbarea lucrurilor sanatoase facute de Dumnezeu. De aceea, atunci cand ne spovedim, sa spunem ca ne pare rau si pentru partasia noastra, a tot ce se intampla rau in jurul nostru. Proorocul Iezechiel spune ca Dumnezeu va pedepsi pe toti cei care nu plang “din cauza multor ticalosii care se petrec” in jurul lor (cf. Iezechiel 9, 4-6). De aceea, sa plangem pentru pacatele noastre, dar si pentru toata degradarea aceasta a lumii, si departarea ei de la Dumnezeu. Insa, sa nu plangem aratand cu degetul, ci constientizand ca avem si noi partea noastra de vina pentru ceea ce se intampla in jur si constientizand ca suntem partasi cu aceasta nebunie a modernizarii lumi, prin faptul ca folosim si noi produsele industrializarii si ale tehnologiei noi, care va fi vinovata de distrugerea  [creatiei si omului, n.n.]. Despre boala si sanatate „O inima fara patima este viata trupului, pe cand pornirea patimasa este ca un cariu in oase”(cf. Pilde 14, 30). Iata, deci, de unde vine sanatatea, si de unde vine boala; sanatatea vine din fuga de pacate, pe cand boala vine din practicarea acestora. Oamenii nu se gandesc la aceasta si desi traiesc in pacat, se roaga pentru sanatate. Este ca si cum il rog pe cineva sa-mi faca casa frumoasa, iar eu ii dau foc. Sigur ca sunt lucruri care se contrazic, si ne rugam ca oamenii sa inteleaga ca atata timp cat traiesc in pacat isi sapa singuri groapa, iar rugaciunile sunt zadarnice daca noi cerem una, si facem alta. In general, toate bolile au ca pricina pacatul, deosebirea fiind doar ca pot fipacate proprii, sau pot fi pacate colective, si ma gandesc aici la industrializarea lumii, care pe langa presupusul confort, a adus poluare, radiatii si desigur boli noi, unele dintre ele dintre cele mai greu de diagnosticat, dar si de vindecat.Omenirea care il neaga pe Dumnezeu merge spre autodistrugere, insa aceasta autodistrugere este un proces, care lucreaza din plin inca de pe acum. Sanatatea este acolo unde se traieste si se mananca asa cum a lasat Dumnezeu: natural, (fara adaos de la om si, Doamne-fereste, imbunatatiri, cum ar fi organismele modificate genetic), este acolo unde se traieste in dragoste si armonie, asa cum ne-a poruncit Dumnezeu, este acolo unde se traieste in curatie, infranare si cumpatare, intr-un cuvant, este acolo unde se traieste dupa poruncile lui Dumnezeu.(www.cuvantul-ortodox.ro)

Parinte, daca boala este o pedeapsa pe masura pacatelor, atunci de ce sa imbolnavesc copiii nevinovati? Raspunsul te va pune pe ganduri:

februarie 2, 2019 Lucruri Interesante 0

Părintele profesor Constantin Coman, explică şi cazurile în care copii se îmbolnăvesc şi suferă. Parinte, daca boala este o pedeapsa pe masura pacatelor, atunci de ce sa imbolnavesc copiii nevinovati? Raspunsul te va pune pe ganduri: „Teologic vorbind, suferinţa şi boala sunt urmări ale păcatului. De ce suferă copiii care nu au păcat? Pentru că sunt născuţi în păcate, cum spune proorocul David, neînţelegându-se prin asta că faptul zămislirii şi al naşterii este păcat, ci faptul că atunci când se zămislesc copiii, cei doi părinţi sunt într-o anumită stare păcătoasă.” Suferinţa cauzată de îmbolnăvire nu ar fi altceva decât disfuncţii de la legile fiziologice, disfuncţii ale funcţionării organismului uman, locul în care se regăseşte şi sufletul-latura spirituală a omului. „Ni se confirmă mai mult pe zi ce trece că o anumită stare a omului favorizează sănătatea, iar o altă stare favorizează boala. Omul cu o anumita pace, linişte şi bucurie ţine departe boala. Omul aflat sub imperiul tristeţii, al depresiei şi regretelor favorizează boala, şi nu orice fel de boală, ci unele chiar foarte serioase, virulente, uneori incurabile”, spune părintele Coman. Citește mai mult

Intampinarea Domnului, sarbatoarea omului intru-Hristos traitor…2 rugaciuni minunate, puternice si de mare folos, pe care sa le rostim in asta zi sfanta. Fie ca Dumnezeu sa isi intoarca fata asupra noastra si sa ne ajute. Amin!

februarie 2, 2019 Lucruri Interesante 0

Biserica ortodoxa sarbatoreste Intampinarea Domnului, cunoscuta in popor si sub numele de Stretenia, la data de 2 februarie a fiecarui an. Fecioara Maria l-a adus pe pruncul Iisus la templul din Ierusalim pentru a il oferi drept ofranda lui Dumnezeu, asa cum cerea vechea lege. Tot pe 2 februarie, avea loc si slujba de purificare a mamei. Dat fiind faptul ca Fecioara Maria a avut parte de o nastere imaculata cand a dat viata Domnului nostru Iisus Hristos, ea nu ar fi fost nevoita sa se supuna legilor, insa a facut acest lucru impreuna cu fiul sau. Odata ajunsi la Templu, Sfanta Familie este primita de catre batranul preot Simeon si de catre proorocita Ana. Rugăciunea întâi, către Domnul nostru Iisus Hristos Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură și mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului și Întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusă dumnezeiască Lumină, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei și să-l înfrumusețezi pe el, ca pe un mire. Iar pe noi, pe toți, care prăznuim dumnezeiasca Ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșătoarea zi a venirii Tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă Împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Rugăciunea a doua, către Preasfânta Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu O, Preasfântă Fecioară, care strălucești prin curăție cerească, porumbiță preablândă, mielușea neprihănită, ajutătoare bună a lumii, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, tu ești începutul și mijlocul și sfârșitul bucuriei noastre de acum, că dintru tine a strălucit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care L-ai adus în sfintele tale brațe în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea noastră și spre bucuria și mântuirea întregii lumi. Pentru aceasta te fericim și te proslăvim, pentru că tu ești cortul lui Dumnezeu și prin tine S-a sălășluit între noi, pentru ca să fim poporul Lui. Tu ești ușa cerească vestită de Iezechiel, prin care iarăși ni s-a deschis intrarea în locașurile raiului. Tu ești scara cea înaltă văzută de Iacob, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Tu ești pod care duce de pe pământ la cer. Pentru aceasta te rugăm să privești spre noi, ca ceea ce ai intrat în locul cel sfânt purtând pe mâini Focul Dumnezeiesc, binecuvântată. Cu focul rugăciunii tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel veșnic al gheenei. În locul cel sfânt ai venit pentru curățirea cea după lege, ție netrebuindu-ți curățire, Fecioară Curată, și prin aceasta învață-ne cumse cuvine a ne păzi în neprihănire și curăție și cum să purtăm nevoința fecioriei, că tu, fiind mai presus decât Heruvimii, ai venit la biserică, laolaltă cu femeile necurate. Tu, o, Maică Preasfântă, însăți fiind biserica lui Dumnezeu care ai adus la biserica legii pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, învrednicește-ne și pe noi să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului tău, să le cercetăm în toate zilele vieții noastre, acolo să vedem frumusețea Domnului, pentru că mai bine este să petrecem o zi în curțile Domnului, decât să locuim în locașurile păcătoșilor. Dăruiește-ne și nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosândiți, în brațele inimii noastre, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să fim părtași pururea Preacuratului Său Trup și Sânge, și ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu și să nu întinăm biserica trupului nostru. Și așa întâmpinând totdeauna, o, Maica lui Dumnezeu, pe Fiul tău în inimile și în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile tale să dobândim și acea întâmpinare în văzduh a Domnului și așa vom slăvi și vom cânta împreună cu toți sfinții pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Fata care a învățat lângă icoane, săracă și orfană a fost admisa la Facultatea de Medicina, cu media 9,40. Povestea Paraschivei a impresionat o tara intreaga:

februarie 2, 2019 Lucruri Interesante 0

Deși sărăcia a făcut-o să abandoneze școala, atunci când avea doar 12 ani, această greșeală nu a împiedicat-o să-și dorească să continue să înveţe. Vă relatăm o poveste incredibilă, despre o fată cu o voință de fier! Paraschiva Apostol este o fată simplă dintr-un sat uitat de lume din județul Vaslui, Paparnița. Ea a rămas orfană, iar, din cauza sărăciei, a abandonat școala, imediat după clasa a VI-a, când avea doar 12 ani. Mihai Paraschiv, preotul satului a fost tatăl de care avea nevoie Se pare că Părintele i-a oferit o altă viziune asupra vieții și a sfătuit-o să învețe. Paraschiva s-a reînscris la școală, a urmat liceul la seral și a încercat să atingă ceea ce părea, nu cu mult timp în urmă, un vis imposibil și anume admiterea la Facultatea de Medicină din Iași. Prima încercare nu a fost cu succes, dar nu s-a dat bătută.După pregătiri intense, anul trecut a fost declarată admisă, cu o medie de-a dreptul fabuloasă – 9.40! Se pare că preotul din sat o va ajuta şi în anii de studenţie. Fata care a învățat lângă icoane, săracă și orfană, a depășit toate greutățile ce i le-a pus viața în față. Putem spune că vorbim despre un exemplu care demonstrează că dacă există voință, încă se mai poate, cu ajutor din partea unui om, cu adevărat al Domnului … Cei care au de toate, ce scuze au?

Dana Nălbaru a mărturisit cum a ales-o pe Roxana, fetita de etnie rroma: „Am accesat lista copiilor greu adoptabili, lista copiilor pe care nu-i vrea nimeni. Am văzut-o şi…”

februarie 2, 2019 Lucruri Interesante 0

După o lungă perioadă în care nu a mai vrut să apară în public, Dana Nălbaru a acceptat să vorbească despre familie şi alegerile care i-au schimbat viaţa, de ce a adoptat un copil de etnie romă, greutăţile prin care a trecut şi motivele pentru care a ales să se retragă din viaţa publică. „Adevărul“: Cum a fost trecerea de la viaţa pe scenă la cea de mamă şi femeie care se dedică familiei? Dana Nălbaru: Trecerea a fost destul de lungă, dar asumată. Erau tot felul de situaţii în care nu mai voiam să fiu pusă, tot felul de oameni în relaţie cu care nu mai voiam să fiu, am făcut loc în viaţa mea oamenilor de care aveam nevoie. Şi atunci s-au reglat lucrurile pentru mine. Dar nu a fost uşor. La ce fel de situaţii te referi? Sunt multe. Uneori ai senzaţia că nimeni nu te înţelege, începi să te devalorizezi – succesul îţi oferă o validare, dacă oamenii te aplaudă ai sentimentul că eşti bun de ceva. Sunt tot felul de situaţii prin care treci în momentul în care decizi să schimbi macazul, ai tot felul de trăiri. Îmi e greu să vorbesc despre asta. Unul dintre ele a fost că am rămas singură. În momentul în care m-am retras, au plecat din viaţa mea şi anumite persoane la care ţineam. Dar aşa a fost să fie. Oamenii care îmi erau prieteni au plecat din viaţa mea. Unii au fost îndemnaţi să facă treaba asta. Relaţionările mele s-au scurtat, până când am avut sentimentul că sunt singură. Este un sentiment, mai mult decât a fi singur la propriu. Este greu de dus pe umeri succesul? Depinde. Pentru unii oameni este ceva din care se hrănesc, pentru mine succesul a fost greu de dus. Încerc să evit, de asta nici nu mai apar. Nu-mi mai doresc acel tip de succes. Am descoperit ce înseamnă succesul personal care vine din lucrurile mărunte pe care le fac în fiecare zi şi din felul în care pun capul pe pernă, absolut liniştită că am făcut ceva bun în ziua respectivă. Este importantă relaţionarea cu oamenii, dar în primul rând mă raportez la mine, la ceea ce simt eu, ce-mi place şi ce mă bucură. Trăiesc în armonie datorită faptului că mi-am găsit liniştea şi echilibrul. Acesta este succesul pentru mine. Deşi te-ai retras, stârneşti în continuare interes. Probabil datorită modului în care ai ales să renunţi la viaţa publică. Nu cred că asta a stârnit interesul, cât alegerile pe care le-am făcut după aceea. Adopţia unui copil este una dintre alegerile care crezi că a intrigat oamenii? Da, e unul dintre lucruri. Ai doi copii şi mai vrei să adopţi unul. Oamenilor li se pare interesant. De ce aţi ales să adoptaţi un copil? Pentru că ne-am dorit, în primul rând. A fost o dorinţă veche, dinainte de a-l avea pe Kadri. Ne-am dorit să facem un real bine. Am simţit nevoia să salvez viaţa cuiva, oricât de lipsit de modestie sună lucrul ăsta. Cum aţi ales-o pe Roxana? Am accesat lista copiilor greu adoptabili, lista copiilor pe care nu-i vrea nimeni. Am văzut-o şi în patru luni ne-am cunoscut. La câteva săptămâni după ce ne-am văzut a venit la noi şi a rămas. Cum a fost ziua în care aţi cunoscut-o? A fost emoţionantă pentru fiecare dintre noi, însă pentru ea cel mai mult. La momentul respectiv nu mi-am dat seama, dar a fost extrem de emoţionată şi disperată să vină cu noi. A fost fain – era pieptănată, avea o rochiţă roz, se bâţâia, dansa. E foarte drăguţă Roxana. Şi e foarte puternică, mult mai puternică decât orice om am cunoscut vreodată. Era pe lista copiilor greu adoptabili pentru că este de etnie romă, nu? Te-ai temut de faptul ca va trebui să înfrunţi prejudecăţi şi să o înveţi şi pe ea să facă asta? Nu, niciun moment. De nimic nu m-am temut şi de nimic nu mă tem. Eu nu sunt rasistă, nu mă interesează ce cred oamenii din jur. Dar pentru ea îţi este teamă? Am încredere că împreună cu Dragoş o să reuşim să o pregătim pentru viaţă. Ea a făcut nişte progrese extraordinare. Are 6 ani, a trecut prin nişte lucruri foarte grele. O admir pentru cum este şi pentru tăria pe care o are. Acum merge la şcoală, şi-a făcut prieteni, e pe un drum extraordinar de bun. Chiar suntem mândri de ea. Ce aţi învăţat din interacţiunea cu Roxana? În primul rând că iubirea trebuie să fie necondiţionată şi să avem răbdare. Oricât de greu ne este nouă, altora poate să le fie mai greu. Te-ai gândit să dai România pe o altă ţară? Ne-am gândit de câteva ori la treaba asta. Încă ne gândim dacă rostul nostru la bătrâneţe o să fie aici. Unul din lucrurile care mă sperie pe mine este acela de a ajunge la mâna sistemului sanitar din România. Nu vorbesc despre medicii din ţara noastră, ci despre lucrurile care nu sunt aşa cum ar trebui să fie. Deocamdată nu am pus în pactică plecarea, dar ne gândim. sursa: www. Adevarul.ro

1 2